Poeta Revoluţiei

Poeta Revoluţiei…

Sunt eu când mă supun voliţiei,

Poeta Revoluţiei,

În cinstea evoluţiei

Scriu pentru tine pe facturi

De silă de prea multe secături…

(Încerc, fără înjurături…)

Nu pe ogor, nici în pridvor

Au măsluit acest popor,

Pe caldarâm, în pieptul gol

Ne-au ciuruit raţia de libertate,

Dar mai lăsăm pentru posteritate

Câte un strop de demnitate !

Poporul meu, popor, nu cu Irod,

Ci cu Iisus, rescrie un izvod

De pace, peste Prut, un pod

Cu flori de crin, nu sânge,

La sufletu-ţi ce plânge

Copii plecaţi  îţi strânge…

Cu pumnul hidra zdrobeşte

Să curgă-n clepsidre măiestre

Dor, adevăr, libertate şi-o veste :

Istoria se scrie firesc,

Pe plaiu-mi drag, românesc

Văd inimi simple ce cresc…

Lucreţia Bogdan –Inţa

08.06.201