Ce ştii tu, anotimp?

Ziua bună, noapte lină, toamna mea de suflet plină, 
Vei fi iarnă cum imi place şi iubită, şi senină!
Revărsând război şi pace, ai fost vară, primăvară,
Zi plăcută, sănătate, lacrima să nu te doară!

Ce ştii tu? Vreau să-ţi cânt şi să-ţi văd privirea ta
Cu mirare cuprinzând golul din inima mea...
Tot mereu vreau s-ascult graiul din azur de zare,
Zeci de ani au trecut cu-aşteptarea noastră mare...

Ce ştii tu? Vreau să văd  aripi cum cresc,
Licuricii îţi declară cât de mult te iubesc, 
Hoinărind tu imi presari praf de vise, anotimp,
Pe cărare, printre rânduri, printre valuri, în răstimp!

Ce ştii tu? Vreau să ador paşii tăi care dor, 
Înălţând labirinturi vesele pe un decor
De reprezentaţii inexplicabile ce mă atrag
Între patimi şi vise duioase pe-al iubirii catarg...

Ce ştii tu? Vreau să contemplu fiecare gest,
Inima cu bunătatea  basmului  celest 
În viziunea sufletului ce cu soare se umple
Şi-apoi, să opresc fericirea ce-mi bate în tâmple!

Lucreţia Bogdan Inta
vol. INIMI ŞI SENTIMENTE